Statul ne datorează 16 miliarde. Mai întâi plătiți, apoi promiteți!

Statul român datorează aproximativ 16 miliarde de lei pentru care prima rectificare bugetară nu prevede niciun leu. Sunt aproape 0,8% din PIB, de cinci ori cât primește sănătatea prin rectificarea bugetară. Nu sunt bani ceruți pentru proiecte noi. Sunt facturi neplătite, drepturi câștigate în instanță și sume pe care statul le-a promis deja:

• 5 mld. lei – salariile restante ale magistraților (hotărâre definitivă a Înaltei Curți din 15.10.2026);
• 5 mld. lei – decontările pentru compensarea facturilor la energie (cereri acumulate din 2022 până în 2025);
• 4,8 mld. lei – concediile medicale (restanțe vechi de până la 3 ani, din 2023 până în 2026, cca 80% din 2025);
• 1,2 mld. lei – facturile „Anghel Saligny” rămase neplătite (din mai 2026).

De câteva zile mă tot pregătesc să scriu despre rectificarea bugetară care a fost și despre cea care va veni, dar și despre prima ordonanță-„trenuleț” de când avem un guvern votat. Nu scriu ca analist. Scriu ca antreprenor și, în egală măsură, ca angajator, ca unul dintre cei din linia întâi.

Iar ce știm cel mai sigur după prima rectificare bugetară este că NU AVEM DE UNDE și nici NU AVEM CU CE.

Și haideți să o luăm logic și metodic, ca la orele de matematică: ce se dă și ce se cere?

Ce se dă?

Nota de fundamentare a rectificării bugetare, semnată de Ministerul Finanțelor, scrie negru pe alb că economia va scădea cu 0,4% în 2026. Bugetul fusese construit pe o creștere de 1%. Consumul a scăzut, producția industrială a scăzut, numărul de salariați a scăzut.

Au crescut însă șomajul, prețurile și dobânzile pe care statul le plătește la datorii.

Investițiile au crescut și ele, dar două treimi din ele sunt făcute din bani europeni, nu din economia noastră.

Până și rectificarea bugetară recunoaște că veniturile din taxarea muncii, din accize și din fondurile europene sunt sub așteptări. Bugetul de pensii a avut nevoie, prin rectificarea bugetară, de 3,47 miliarde de lei de la bugetul de stat doar ca să acopere contribuțiile care nu s-au mai încasat.

Într-o economie în criză, în care pârghiile de gestionare au fost limitate de blocajul politic, rămâne o mare necunoscută din ce bani vor fi plătite sumele restante, unele încă din 2024 și 2025, pentru care rectificarea bugetară nu prevede bani.

Datele problemei, văzute din firmă

Pentru un antreprenor, o datorie a statului nu e o cifră din buget. Este un deficit major în cash-flow și un factor de risc înalt pentru cel mai sacru principiu contabil: „continuitatea activității”.

E un concediu medical plătit angajatului din banii firmei, pe care angajatorul l-a achitat la timp și pe care Casa de Sănătate îl decontează după aproape un an.

E o lucrare terminată și recepționată, pentru care constructorul plătește salariile, furnizorii și dobânda la bancă, în timp ce factura stă în platforma ministerului din mai.

E un furnizor de energie care a aplicat plafonarea prețurilor din ordinul statului și își așteaptă banii de doi ani.

Un stat care nu își plătește facturile transformă firme sănătoase în firme îndatorate. Iar firmele îndatorate nu mai investesc, nu mai angajează și, în cele din urmă, nu mai plătesc nici ele taxe. Arieratele statului nu sunt doar o problemă de buget, sunt o frână pusă întregii economii.

Compensarea datoriilor primăriilor din rectificarea bugetară este, într-adevăr, o gură de aer, dar activitatea economică are nevoie de fluxuri de bani.

Ecuații de gradul I cu două necunoscute: de unde și cât?

În aceste condiții, după rectificarea bugetară, citim despre indexarea pensiilor cu un procent cuprins între 5% și 7,3% și despre creșterea salariului minim de la 4.325 lei la 5.000 lei, adică cu 15,6%. Ca simplu om, poți doar să te întrebi: de unde?

De unde va plăti statul? De unde vor plăti angajatorii?

Nu suntem împotriva pensionarilor și nici împotriva angajaților noștri. Știm că salariul real a pierdut aproape 5% într-un an. Dar o creștere de 15,6% a salariului minim, într-un an în care economia scade cu 0,4%, nu aduce mulți bani în buzunarele nimănui.

Aduce prețuri mai mari, presiune pe firmele mici cu mulți angajați și risc de muncă la negru. Este doar un alt cost inflaționist, fără rezultatul promis. Prețurile pot crește cu mult mai mult decât ar putea crește veniturile pensionarilor sau ale angajaților.

La fel, o majorare a pensiilor fără sursă de finanțare, într-un an în care rectificarea bugetară a scăzut veniturile din contribuții, înseamnă un deficit și mai mare. Iar deficitul se plătește, mai devreme sau mai târziu, tot din taxele noastre.

Ecuația care nu iese

Ținta de deficit din rectificarea bugetară este de 6,24% din PIB, datoria publică e plafonată la 63% din PIB, iar cheltuielile statului cu dobânzile au crescut cu 10,7 miliarde de lei doar în primele nouă luni. Cu alte cuvinte, România și-a consumat aproape tot spațiul fiscal. Economia nu mai poate fi pornită cu bani publici în plus, pentru că nu îi avem. Poate fi pornită doar dacă ordinea se face corect: întâi plătim ce datorăm, apoi promitem ce ne permitem.

Singura pârghie care nu apasă pe deficit sunt investițiile din fonduri europene. Acolo statul trebuie să accelereze, nu să taie.

Deficitul trebuie redus prin colectarea efectivă a TVA, unde pierdem anual miliarde, și prin tăierea cheltuielilor care nu produc nimic pentru economie. Nu prin amânarea plăților către firme și nu prin tăierea investițiilor. Ce susține direct creșterea trebuie protejat: plata la timp a celor 16 miliarde datorate mediului de afaceri, investițiile cu fonduri europene și sprijinul social care ține în viață cererea internă.

În antreprenoriat avem nevoie de un singur lucru de la stat: să știm azi ce ne așteaptă mâine. Să ne putem planifica afacerile fără să calculăm, la fiecare trimestru, ce taxă nouă mai apare.

Mediul de afaceri nu poate susține o consolidare fiscală prin creșteri de taxe!

O poate susține prin conformare voluntară: dacă statul ne dă predictibilitate, plătim la timp și integral!

O soluție posibilă

Dacă statul nu are bani să își plătească acum datoriile, poate căuta soluții de deblocare.

Statul ar putea garanta creanțele pe care firmele le au asupra lui, de exemplu prin fondurile de garantare care există deja. Cu această garanție, banca poate cumpăra factura neplătită prin factoring, iar firma își poate lua banii imediat. Sau firma poate obține un credit garantat chiar cu suma pe care o are de încasat de la stat.

Firma primește lichiditate fără să aștepte bugetul, banca preia o creanță sigură, iar deficitul cash nu crește imediat. Statul își asumă un risc, dar e același risc pe care îl are deja, pentru că datoria există oricum. Circuitul economic se deblochează exact acolo unde s-a blocat.

Ce se cere? Pe aici nu se trece!

O consolidare fiscală corectă înseamnă reducerea cheltuielilor bugetare și rectificări făcute numai cu sursă de finanțare identificată, nu din împrumuturi noi.

Suntem obosiți de știri contradictorii, de anunțuri care se schimbă de la o zi la alta, de tot felul de idei de amnistii fiscale sau de reduceri ale cotelor de TVA. Nu ne interesează polițele politice de plătit și nici simpatiile și antipatiile politice. Există o vorbă, „Ăștia suntem, alții nu avem”, și ar fi tare bine să învățăm să luăm lucrurile așa cum sunt și să construim soluții.

Este momentul ca noi, antreprenorii și angajatorii, să spunem clar: pe aici nu se trece.

Concret, cerem trei lucruri:

1. Un calendar public și garantat de plată a celor 16 miliarde de lei datorate firmelor și angajaților, cu termene asumate prin act normativ.
2. Nicio taxă nouă și nicio majorare de taxe în 2027. Consolidarea fiscală se face din colectare și din cheltuieli, nu din buzunarul celor care produc.
3. O schemă de factoring garantat de stat pentru creanțele firmelor asupra statului, funcțională până la 31 martie 2027.

Treaba celor de pe scena politică este să găsească soluțiile corecte pentru ca această țară să funcționeze, nu să mute povara pe cei care o țin în viață.

Datele din sursele oficiale pe baza cărora a fost formulată această opinie

Situația economică la data rectificării bugetare

• PIB: scădere reală de 0,4% în 2026, față de creșterea de 1,0% prevăzută în buget înainte de rectificarea bugetară. PIB nominal: 2.086,3 mld. lei.
• Semestrul I: economia a scăzut cu 0,6%. Consumul privat a scăzut cu 2,4%, iar investițiile au crescut cu 12,2%.
• Prețuri: inflația medie pe 9 luni a fost de 9,0% (6,6% în septembrie).
• Piața muncii (8 luni): numărul de salariați a scăzut cu 1,2%, rata șomajului a fost de 6,5%, iar salariul real a scăzut cu 4,8%.
• Execuția pe 9 luni: deficit de 78,3 mld. lei (3,81% din PIB), față de 5,31% din PIB în 2025.

În esență, ce s-a rezolvat prin rectificarea bugetară

• Sănătatea: CNAS primește 3,2 mld. lei în plus pentru medicamente, materiale și servicii medicale. Ambulanța, unitățile de primiri urgențe (UPU) și serviciul SMURD primesc 774 mil. lei în plus.
• Pensiile: bugetul de pensii primește 3,47 mld. lei de la bugetul de stat, pentru a acoperi contribuțiile neîncasate. Plata pensiilor până la final de an este asigurată. Separat, MAI primește 563 mil. lei în plus pentru pensiile din decembrie.
• Primăriile:
  • 2 mld. lei pentru datoriile restante către furnizori, termoficare și transport, prin compensare cu datoriile acestora la buget;
  • 257 mil. lei în plus pentru echilibrarea bugetelor locale;
  • bani pentru asistenții persoanelor cu handicap grav și pentru indemnizațiile acestora (107 mil. lei în plus), pentru centrele sociale, protecția copilului și căminele de bătrâni.
• Școala: finanțarea Programului pentru școli pentru perioada septembrie–decembrie, a transportului gratuit al elevilor și a finanțării de bază a școlilor (84 mil. lei în plus).
• Agricultura: 1,47 mld. lei în plus pentru proiectele cu fonduri europene.
• Flexibilitate pentru ministere: prin rectificarea bugetară, ministerele pot muta bani între capitole până la final de an.