… am fost în Cuba și a fost senzațional. Cam așa ar începe povestea din ultimele două săptămâni.
Unicitatea acestei experiențe și frumusețea acestei ture foto organizate de Dan Mirică a venit natural: de la oamenii extraordinari cu care am fost împreună, în grupul foto, de la frumusețea ascunsă printre clădirile vechi ale Havanei, de la senzația de „trecut” printre mașinile de epocă viu colorate, de la privirile pline de speranță ale copiilor și de la resemnarea mută a omului de rând.
Senzaționalul acestei povești vine din bucuria fiecăruia dintre noi, cei care am fost acolo, din felul în care am descoperit frumusețea rând pe rând, cu fiecare cadru surprins pe aparatul foto, din cum am așteptat pe străzi sau cum am alergat pe străzi și din cum am plecat dimineața în căutarea răsăritului.
Am fost în Cuba convinsă că voi ajunge în trecut.
Am regăsit destul de puține din trecutul cunoscut de noi până în ’89, poate doar magazinele care aveau înșirate aceleași produse pe rafturi nesfârșite – numai că aici erau conserve la borcan și rom, nu creveți și biscuiți, ca la noi.
Cubanezii din 2023 au telefoane mobile – vechi, dar funcționale; au și mașini noi, nu doar vechi; au spirit antreprenorial destul de dezvoltat, astfel încât un mic dejun decent să coste 30 euro într-un local de fițe pentru străini.
În Cuba din martie 2023 am găsit cartele de internet – fie și cu costul adițional de a sta cinci ore la coadă. Da, dar un internet sucit, care în Havana refuză să funcționeze constant, dar are viteză maximă în văile de la Vinales.
În Cuba… se găsește destul de greu benzină și încă sunt pene de curent electric, fie că sunt în toată localitatea, în club sau în aeroport, tot în beznă ești… Vestea cea bună este că durează puțin, doar în club nu revine lumina în timp util – sau nu revine deloc .
În egală măsură, cubanezii sunt și săraci, dar și cu privirea plină de speranță. Se bucură de orice bomboană, pix sau jucărie. Îți pozează degajat, zâmbind aparatului, știind că poate vor primi o răsplată sau poate că a fi fotografiați este, pentru ei, o formă de apreciere.
Pentru mine, personal, Cuba din primăvara lui 2023 a fost un mister, a fost indescifrabilă, a fost scăldată în razele răsăritului și în lumina blândă a apusului.
Printre altele… m-am întors din Cuba „arogantă” spunând „M-am plictisit de homar”, dar era printre puținele feluri decente de mâncare pe care îl puteai comanda. Și cu revelația că mâncatul în cantități mici este frustrant când nu ai de ales, dar că acasă cu toții ne dorim să mâncăm puțin și soft, adică… două felii de roșii, două de castraveți și un ou.
Dar, dincolo de această experiență senzațională pe care am trăit-o, acasă fiind, am un sentiment profund de recunoștință pentru tot ceea ce am, pentru locul în care trăiesc și muncesc, pentru țara pe care o am și pentru faptul că suntem în Europa.
Aceasta a fost Cuba mea – plină de mister, ciudată între trecut și prezent, frumoasă în felul ei, veselă și tristă în același timp.
Și, de acum, să închinăm un Cuba Libre, să mutăm fotografiile din Cuba pe Insta @lori.mihaila și să ne întoarcem la treabă… că ne-am făcut de cap destul.
#Cuba23DanMirica#InapoiAcasa#Senzațional#InapoiLaMunca#RecenzieDeCUba#AmFostInCuba
