Despre două lumi diferite
Madagascar – a patra cea mai săracă țară din lume.
Pentru mine, călătoria în Madagascar a fost o experiență care mi-a schimbat profund percepția despre ce înseamnă, de fapt, rolul statului într-o țară. Știu, sună sec, poate prea teoretic. Dar dincolo de această formulare rece, se ascund multă emoție, durere și un sentiment de neputință.
Am plecat, ca de obicei, direct din birou – printre bilanțuri și declarații unice – cu bagajul făcut pe fugă, doar ca să prind avionul. Nu am avut timp să citesc prea multe despre destinație. Poate dacă m-aș fi documentat puțin, nu aș fi fost atât de șocată de realitatea pe care aveam s-o găsesc acolo.
Nu știu de ce, dar nu mă așteptam să găsesc mai multă sărăcie decât în Filipine. În Madagascar am văzut, poate pentru prima oară atât de clar, imaginea neputinței unui stat.
- Școala este un lux, atunci când o familie abia reușește să pună o masă pe zi.
- Sistemul de sănătate este fragil, dependent de câteva centre medicale și de sprijinul ONG-urilor.
- O febră într-un sat se transformă în panică.
- O naștere devine o ruletă rusească.
- O durere banală înseamnă zile întregi de drum și bani luați din puțina hrană pentru medicamente.
M-am întors acasă convinsă că oricâte camioane cu ajutoare ar descărca UNICEF în Madagascar, nu vor fi niciodată suficiente. Pentru că problema este una sistemică. Iar atunci când statul e absent sau ineficient, orice ajutor extern devine doar o picătură într-un deșert.
Din România, privind înapoi spre Madagascar, înțeleg cât de norocoși suntem. Și mai ales, cât de important este să nu ne pierdem conștiința civică. Sunt momente în care statul suntem noi – prin felul în care ne implicăm, în care cerem schimbări, în care nu ne pierdem speranța.
Cum putem ajuta?
✔️ Cu o vorbă bună.
✔️ Cu o critică sinceră.
✔️ Arătând unde s-a greșit.
✔️ Cu implicare.
✔️ Dar mai ales, iubind această țară.
Așa cum spune Mirabela Miron, femeia vizionară care a fondat Organizația Femeilor Antreprenor:
„Cu dragoste și cu iubire.” ♥️
