Reprezentanții mediului de afaceri și profesioniștii contabili reacționează ferm la notificările transmise de ANAF către 2.700 de contribuabili mijlocii, prin care se solicită completarea unui fișier Excel cu defalcări contabile detaliate pe perioada 2020–2024, în termen de doar 10 zile lucrătoare.
Deși #ANAF a transmis ulterior un comunicat de presă în care precizează că procedura „𝑛𝑢 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑖𝑛𝑡𝑎̆ 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑜𝑙 𝑓𝑖𝑠𝑐𝑎𝑙”, forma, conținutul și lipsa cadrului legal ridică probleme majore de fond și procedură. Solicitarea creează un precedent periculos: utilizarea digitalizării pentru a exercita presiune administrativă, fără respectarea legislației fiscale în vigoare.
🔘 Punct de vedere | Solicitarea ANAF către contribuabilii mijlocii: presiune mascată, fără temei, într-un termen imposibil
1. Solicitarea nu are nicio legătură cu „exportul de profituri”
ANAF invocă neoficial faptul că demersul urmărește analiza potențialelor externalizări de profituri. Însă, în realitate:
● solicitările au fost trimise către companii cu capital integral românesc;
● unele firme nu au achiziții de servicii din afara României;
● informațiile relevante (despre structura acționariatului, tranzacții intra-grup, furnizori nerezidenți) sunt deja raportate prin SAF-T, D394 și bilanț, iar ANAF are acces la baza de date ONRC.
Nu există nicio justificare pentru a colecta aceste date de la companii fără expunere internațională. Scopul declarat este, așadar, rupt de realitatea contribuabililor vizați.
2. Chiar și presupunând că scopul ar fi justificat, forma este excesivă și lipsită de temei legal
Solicitarea a fost transmisă prin SPV, fără a îndeplini calitatea de act procedural:
●contribuabilii nu știu dacă sunt obligați legal să răspundă; nu sunt precizate persoanele vizate;
● termenul nu este fundamentat procedural;
● nu există un responsabil ANAF care să răspundă pentru conținutul sau scopul solicitării;
● nu sunt precizate consecințele nerespectării solicitării;
● temeiul legal specificat este Legea 207/2025, iar Legea 207 privind Codul de procedură fiscală este din 2015 – condiție de anulabilitate.
O solicitare de informații efectuată în temeiul Codului de procedură fiscală este un act procedural emis de organul fiscal în cadrul unei proceduri de control sau verificare fiscală, având caracter intermediar, destinat obținerii de date.
În absența unui cadru juridic sau act procedural, solicitarea seamănă mai degrabă cu un control informal mascat, dar fără garanțiile și drepturile prevăzute în Codul de procedură fiscală.
Mai mult, în context fiscal, trebuie respectat și dreptul contribuabilului de a nu se autoincrimina. Dreptul la tăcere și la necontribuirea la propria incriminare este garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a fost extins, prin jurisprudența CEDO (Funke c. Franța, J.B. c. Elveția, Saunders c. Regatul Unit), și asupra procedurilor fiscale.
Solicitarea unor informații detaliate privind tranzacții, împrumuturi sau cheltuieli, fără un cadru legal clar, poate încălca acest drept fundamental, atunci când datele pot fi utilizate ulterior împotriva contribuabilului. Acest principiu este esențial pentru un proces echitabil și trebuie respectat inclusiv în faza administrativă.
3. Tabelul nu conține nicio defalcare între rezidenți și nerezidenți
Dacă scopul ar fi fost, într-adevăr, analiza exportului de profit, era de așteptat ca ANAF să ceară defalcarea furnizorilor în funcție de rezidență fiscală.
În schimb:
● tabelul solicită gruparea cheltuielilor după afiliați și terți, indiferent de țară;
● nu există nicio cerință privind furnizorii nerezidenți sau tranzacțiile transfrontaliere;
● nu există un fișier xls, doar o imagine a capului de tabel, uneori neinteligibil.
Solicitarea nu este aliniată cu obiectivul enunțat, iar selecția informațiilor pare făcută fără o minimă rigoare analitică.
4. Conținutul tabelului este disproporționat, invaziv și incoerent
Fișierul Excel solicitat de ANAF include, pentru perioada 2020–2024:
● Detalierea cheltuielilor pentru servicii – inclusiv avocatură – împărțite în categorii (marketing, management, suport, vânzări), la nivel de furnizor;
● Detalierea cheltuielilor administrative, inclusiv cheltuielile salariale – aspect care intră în zona datelor sensibile și confidențiale;
● Pentru împrumuturi, se solicită:
a) cheltuielile cu dobânzile, defalcate pe cod fiscal (afiliați și neafiliați);
b) valoarea principalului – fără explicații, dar care poate fi interpretată ca valoarea rambursată, deși nu este relevantă fiscal.
Toate aceste cerințe depășesc cadrul unei simple analize de risc și presupun un volum de muncă echivalent cu un control fiscal extins – fără a fi tratat procedural ca atare.
5. Termenul de 10 zile lucrătoare este complet nerezonabil
Un astfel de volum de informații – acoperind 5 ani – necesită:
● extragere din sisteme contabile complexe;
● verificare manuală a mii de înregistrări;
●validare internă și eventuală consultare juridică și fiscală;
● corelare cu raportări deja existente: SAF-T, D406, D394, bilanț etc.
Într-un control fiscal oficial, contribuabilul are cel puțin 30 de zile la dispoziție pentru a furniza documentele solicitate, cu posibilitate de prelungire.
În schimb, termenul impus aici este nu doar nerealist, ci și lipsit de temei juridic, în absența unui act administrativ.
Art. 6 alin. (3) din Codul de procedură fiscală prevede clar că, ori de câte ori organul fiscal stabilește un termen pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații de către contribuabil, acesta trebuie să fie rezonabil, pentru a permite conformarea efectivă. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului fiscal.
De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol impune ca organul fiscal să își exercite dreptul de apreciere în limitele rezonabilității și echității, menținând un raport just între scopul urmărit și mijloacele utilizate.
Solicitarea în discuție încalcă aceste principii și creează o presiune artificială, mai ales într-un context în care firmele sunt deja suprasolicitate de cerințele digitale (#e-TVA, #SAF-T, #e-Factura etc.).
Concluzie
Această solicitare transmisă de #ANAF:
● nu are temei legal clar;
● nu este proporțională cu scopul;
● nu respectă procedurile legale în vigoare;
● pune presiune inutilă pe contribuabilii corecți, printr-un termen nerezonabil și un volum de muncă uriaș.
Digitalizarea fiscală nu poate fi un paravan pentru lipsa de procedură și abuz administrativ.
Solicităm public:
1)Retragerea sau suspendarea imediată a solicitării, în forma actuală;
2) Clarificarea temeiului legal și a responsabilului procedural;
3)Instituirea unei proceduri transparente, predictibile, cu consultarea mediului profesional (experți contabili, fiscaliști, patronate);
4)Respectarea proporționalității în raport cu capacitatea administrativă a contribuabililor.
Acest punct de vedere este transmis în numele profesioniștilor contabili și antreprenorilor care solicită un tratament echitabil, transparent și legal din partea autorităților fiscale.
Valentina Saygo
Președinte PACR – Patronatul Antreprenorilor din Contabilitate
