Un singur sediu secundar „plătitor de salarii” pe UAT: inițiativa din partea M.F. care taie birocrația și corectează necorelarea introdusă prin Legea nr. 245/2025. Un mecanism care a funcționat: cum repară Ministerul Finanţelor, printr-o ordonanță de urgență, o lege cu prevederi excesive.
Ce ar fi însemnat în practică?
Până la 31 ianuarie 2026, toate companiile, ONG-urile și, cel mai probabil, și instituțiile publice aveau obligația să obțină coduri fiscale pentru fiecare punct de lucru diferit de sediul social, din momentul în care au un salariat. Obligația s-ar fi aplicat indiferent dacă sediile secundare sunt în același sector, oraș, sat, curte sau chiar aceeași clădire.
Să luăm un exemplu simplu: o companie cu sediul social într-un municipiu reședință de județ și 5 puncte de vânzare la cinci adrese diferite, cu câte un salariat la fiecare punct. În ipoteza aplicării acestei prevederi, compania ar fi ajuns la:
- 6 coduri fiscale** (sediul social + 5 puncte de lucru);
- 6 plăți** ale impozitului pe salarii, în loc de una (evident cu comision bancar pentru fiecare plată);
- 6 conturi analitice distincte în contabilitate, în balanță, pentru aceeași categorie de obligații.
Și nu ne oprim aici. Ar fi fost necesare:
- împuțerniciri pentru încă 5 conturi SPV**;
- iar la ANAF, volumul de timp alocat pentru stingerea unei obligații fiscale ar fi crescut de **încă 5 ori**, pentru aceeași sumă încasată în 2025, când nu exista această obligație.
Cel mai hilar exemplu ar fi fost pentru cineva care are sediul social într-o clădire de birouri și mai are 4 spații închiriate la diverse etaje: încă patru coduri fiscale, plus obligația de a „norma” timpul petrecut lunar de fiecare salariat pe la fiecare etaj, ca să știe pe ce cod fiscal plătește impozitul pe salarii….
Ce corectează MF prin OUG?
În acest context, Ministerul Finanțelor (MF) promovează o intervenție legislativă cu un obiectiv clar: corectarea unei necorelări apărute în urma modificării art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 prin Legea nr. 245/2025.
Această modificare ar fi putut împinge atât contribuabilii din mediul privat, cât și administrația fiscală, către fluxuri administrative inutile, multiplicarea înregistrărilor fiscale și costuri suplimentare fără valoare adăugată.
Proiectul de ordonanță de urgență, care a primit aviz pozitiv în ședința Comisiei de Dialog Social de azi, aduce modificări Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) și instituie reguli tranzitorii menite să „deblocheze” situațiile deja create în practică.
De ce această corecție contează: reducerea unei poveri administrative „fără miză”
În esență, ordonanța de urgență inițiată de Ministerul Finanțelor acționează ca o corecție de arhitectură administrativ-fiscală. În loc să se ajungă la o multiplicare de înregistrări și evidențe pentru sedii secundare aflate în aceeași UAT (cu efecte în lanț: actualizări de vector fiscal, evidențe paralele, coduri multiple, fluxuri de conformare repetate și costuri ridicate de ambele părți), se introduce un mecanism simplificator:
- un singur sediu secundar desemnat pentru aceeași UAT;
sau
- zero înregistrări separate atunci când sediile sunt în aceeași UAT cu domiciliul fiscal, cu declarare/plată pe CIF-ul contribuabilului.
Iar pentru trecut, se evită o „criză de conformare” prin:
- suspendarea sancțiunilor până la 30.06.2026;
și
- radierea din oficiu a codurilor multiple, după notificare.
Repere practice pentru companii
Fără a anticipa procedura ANAF (care urmează să fie emisă), direcțiile de acțiune care rezultă direct din proiect sunt:
- dacă ai mai multe sedii secundare plătitoare de salarii în aceeași UAT: pregătește desemnarea unuia singur și inventarierea tuturor sediilor pentru notificare;
- dacă ești în situația deja existentă (coduri multiple): țintește notificarea până la 30 iunie 2026;
- dacă sediile secundare sunt în aceeași UAT cu domiciliul fiscal: proiectul mută accentul pe declarare/plată pe CIF-ul propriu, fără înregistrări suplimentare.
